Despre

E acelasi sunet de pian care ma innebuneste. cea mai mare greseala poate, sa-l evit atata timp cum am facut acum. Poate nu inteleg eu cate degete canta si cate sunt impreunate...E senzatia de nepasare si tremurul care imi eroneaza logica. Poate am nevoie de absenta logicii. E greu sa fiu in locul meu tot timpul. E cea mai proasta dispozitie fragila care imi goleste servetelele. Postere proaste...fara rama,asa calduroase...sunt mult prea multe si le simt pe toate,in momentul asta doar eu. E solidaritatea cea care ma doboara numai din sageti croite cu toleranta...Si toleranta,alta prostie. Cred,dar sigur inca stau pentru o alinare,pentru un raspuns,sau poate un drum scurt catre imbratisare. De ce-mi cresc gandurile numai pe dinauntru si nu ezit sa le ascund...Doar ce n-am mai scris aici de minute'n nopti si zgomot lent. Imi simt arcadele frante,frante de incercare,prea joase pentru seninatate si prea indepartate pentru delir.Vorbind de folii de plastic...mi-am dat-o jos din orizont azi,si parca nu vreau sa recunosc ca-mi spunea adevarul prin transparenta. Nu mi-a fost frica niciodata de mine.A sosit momentul. Ma zbat sa ma inving si nu stiu care sunt dintre toate zambetele si tipetele soptite doar din interior.Parca m-am inecat in proxilitate si nu se mai termina.Gurile de aer tot se evapora. Stiu ca exista ce-mi doresc,numai ca ma zdrobeste faptul ca nu e aici.Sunt poate prea calma,enervant de calma,se stie doar ce prezice emotia respectiva. Asta doar in povesti iredactabile,gravate cu infinit de sclipiri la inceput insa crapate cu cerneala la transcriere. Se sterge doar...ramane urma. Imi plac pozele.Mai ales cele in care starnesc invidie cu atata fericire.Si eu invidiez pozele alea acum. Urasc sa fiu aici,scriind asta. Numai eu pot sti cum ajung intotdeauna sa scriu pentru mine doar. Cert e ca amintirile mele sunt mai ceva ca o serie de romane pe timp de'un secol. Continuarea prefer doar sa mi-o imaginez,asa utopica cum o simt eu mai bine,cum ma pune pe verticala sau macar in oblic. Din nou...e punctul pe care nu vreau sa-l pun vreodata,peste care nu vreau sa trec vreodata,doar sa ma ingrop cu el acolo. Macar de'as calca pe covor pentru ca mi s-au murdarit sosetele si mi-au inghetat talpile iar amorteala asta nu-mi da nadejde.Se hraneste din groaza si substanta de solidaritate. Am crescut mult,am excelat mult,pacat ca e doar in tehnica traforajului. Ascult cum clipeste,cum respira,cum intoarce privirea insa nu spre mine de ceva vreme. S-a agrvat substantial tonul,in prea multe directii ca sa mai exprim ceva.Imi aluneca iritatia de langa gene pe perna.Nu e prea moale,nu cum as vrea. Inchei aici cu o viditate crancena. Ma reincarc din freamat. Maine va fi dens.