Antropocentrism

Zeii se plimba pe alei. Sub umbrela lor se zareste ploaia rasaritului nocturn. Accentueaza. Trec de coltul fetid,ajung din nou pe alee... Le picura in palma si o strang cu incertitudine. Inchid un ochi si zbiara,zboara...Isi strang pleoapele si merg mai departe. Adopta pentru un moment o forma de inechitate,apoi suspina. Incoltiti de spasme gasesc cheile si trec de usa. Un vant violent ii ineaca. Se-mpiedica-n cuvinte si-apoi nu le mai rostesc. Ar trebui sa fie invingatori dar continua sa se plimbe. Umbla cu o radiera in buzunar,fiecare. Mediteaza la sunetele estompate. Se murdaresc cateodata dar se curata pana la ultima suflare. Isi elimina placenta din incredere. Aveau candva o rama de respect. Regreta pierderea aceea. Era o rama tacuta si cu un motiv de siguranta. Li s-au uscat buzele ascultand trotuarele si calca mai intens. La fiecare tuse lacrimeaza dar se incumeta mai tare sa-si continue drumul. Isi incearca limitele cu fiecare pas. Inca unul pana la banca. Il reusesc si tind sa se aseze. Fosneste o adiere cand trec pe langa ea. Se intalnesc la rascrucea din fata. Zeii se plimba pe alei...