duminică, 14 februarie 2010

First train home. We gotta' get on.

Note ironizate de clape-timp chinuit de ceas-spirit ascuns de corp-clipe pierdute in trecut-culoare stearsa de umbra-ochi retusati de machiaj-balanta inclinata de-o pana-roti oprite de frana-geamuri umbrite de perdea-asfalt acoperit de gheata-povesti invelite in coperti-usi incuiate de chei-papusi inchise in cutii-muzica oprita de ganduri-picioruse descoperite de rochii-nisip imprastiat de vant-glas deschis de emotii-imbratisare propusa de iubire-frunze ofilite de vreme-copii nascuti din dorinta-poezii rostite de adolescenti-batrani leganati de implinire-cicatrici croite de durere-portrete conturate de creion-tren accelerat pe bilete-somn pricinuit de lacrimi-fuga curbata de intuitie-rabdare sfarsita de fapte-speranta aprinsa de incredere-oglina lustruita de imagini-calcaie aprinse de asteptari-bataturi crestate cu drag-frica atenuata de siguranta-caldura emanata de zambete-pagini umplute de scris- propozitii sfarsite cu punct-calendare sfarsite de zile-momente pline de viata. Ceva ce se intampla in fiecare zi. Lumea noastra mica.

joi, 11 februarie 2010

Episod disforic

Picura bucati de geam
De undeva dintr-un tavan.
Atarna colturi dintr'un bloc
Agale,intr-un vant de foc.
Distorsionat se misca vremea
Pe harta ce mai ieri era
Putin uscata de acid.
Imi inducea privirea'n vid.
Nordul se cam legana,
O mana imi cam amortea,
Usor simteam un fosnet lent,
Ma sufocam c'un gand dement;
Cand fara sa observ ceva
Scrutam incaperea in care-mi inchisesem mintea.
Azi m-am trezit zidita cu tarie
In peretele mic din bucatarie
Si-acum urmaresc ce creste din ghiveci
Ca mi'a soptit candva c'asa o sa raman pe veci.
Curaj mi-ar trebui
Poate ma pot dezlipi
Din prezentul contur fortuit,
Dar din pacate'am obosit
Sa tot sistez enigmele sarate
Din capul meu,sfios asezate.
Mai e putin si doar atat
Pana voi trece de trecut.
In alt pamant ma voi simti mai bine
Fara aceasta piele de pe mine.
Usor usor ma las purtata mai departe
Asta a fost ultima parte.
Efectul prea puternic de metamorfoza
S'a indreptat perfect catre apoteoza.




Melodie de inspiratie: Whitey - Tantrum

luni, 8 februarie 2010

Radacini

Deschide usa...sigur e ceva acolo. E increstat un arbore la intrare. Aprinde becul...poate nu vezi bine. Restul spatiului e zidit cu smoala. Incerca sa atingi,poate merge. M'am zgariat de scoarta cand am incercat s-o dau la o parte. Asculta totusi langa ea,parca se aud soapte. Fosnesc doar viermii de pe incheieturi. Hai sa mai asteptam..poate este vreo solutie. Astept de veacuri aici. Dar ne cunoastem doar de o zi. Acum te-am descoperit. Nu inteleg. Faci parte din mine. Ce sunt? Ultima suflare.

duminică, 24 ianuarie 2010

17.Pentru cititori

TRR - arunca-ti pompa coagulata din stanga in spatiu, poate se intoarce cu pereche.
Descotoroseste-te de ceasuri. Ale mele stau in loc.
Rupe copertile la carti apoi incearca sa ghicesti dupa cusatura. Apoi, pune-ti si tu un titlu. Daca poti.
Stai pe o bordura cu picioarele in zapada. Gandeste la rece.
Da-te cu ruj. Absolut nimic in legatura cu partea aceasta. Dar te face sa te simti moale din nou.
Poarta o oglinda cu tine mereu. Incerca sa n-o deschizi,pentru ca intotdeauna se intampla sa vezi persoana din spatele tau. Ii este mai bine in buzunar oricum.
Fa un traseu pe tiroliana. Nimic mai efervescent. La momentul potrivit vei intelege.
Incearca un Craciun fara brad. O sa-ti dai seama cum e viata ta de fapt.
Cand ai ocazia incerca sa scrii cu creta la tabla. Alb pe negru.
NU folosi parfum. E egal cu viitorul trecut. Memories.
Imbolnavestete. Niciodata nu te simti singur cand stai sambata seara in patura cu o cana de cacao la film. Explicatie: esti bolnav si sigur pe tine ca lumea stie asta si din aceeasi cauza nu suna:).
Numara-ti pasii cand mergi. Stabileste-ti limitele.
Paraseste-ti casa de cate ori poti. Think outside the box.
Nu purta manusi. Daca te tai,astfel vezi cand sangereaza.
Toata lumea are nevoie de o busola. trebuie neaparat sa stii unde esti in lumea ta. Si mai ales cine e in partea opusa.
Neaparat pastreaza un pachet de servetele in buzunar. Stim de ce.
Mai ales si mai ales..nu te tatua. E cea mai grea amintire..

luni, 28 decembrie 2009

Fictiv

Am mainile cusute. Articulatiile mele sunt innodate. Coloana mea vertebrala a prins radacini de undeva din soldurile mele si practic sunt sudata de ea. Partea de jos a corpului meu este paralizata si simt cum tasnesc siroaie de ganduri din capul meu. Cu cat incerc sa ma zbat mai tare, cu atat sunt stransa mai intens si durerea asta care erupe e foarte incerta. Ochii mei ar trebui sa valoreze miliarde acum. Le-au inghetat lacrimile si s'au cristalizat. Se vede tot prin ei,sunt albi. Doua cristale rotunde. Sper sa nu-i pierd cand clipesc,sunt cam fragili acum. Imi cad genele..ma gadila pe obraz. Arunc un zambet mic. Am buzele intacte,dar nu pot sa vorbesc. Nu stiu ce sa spun,desi as vrea. Si urechile mele sunt normale. O data la ceva timp imi aud cate o amintire. Sunt distractive puzzleurile mintale. Nu te lasa sa uiti. Mi se revarsa o urma de nisip pe gat,in jos. Simt cum imi zgarie carnea pe dinauntru. Ma inec un pic cu sange. Am inspirat praf in continuu si cred ca plamanii mei sunt cenusa,poate-ar trebui sa inspir mai tare ca sa-i curat. Au trecut 1000 de ani de cand stau pe scaunul asta si inca imi mai palpaie pulsul. Sunt prea veche sa mai stau in picioare,ma cam prapadesc. Stiu ceva sigur. Acum ca mi-a cedat corpul,pot sa-mi donez glanda pineala. Poate imi va implini altcineva visele. Noapte buna.

joi, 5 noiembrie 2009

Antropocentrism

Zeii se plimba pe alei. Sub umbrela lor se zareste ploaia rasaritului nocturn. Accentueaza. Trec de coltul fetid,ajung din nou pe alee... Le picura in palma si o strang cu incertitudine. Inchid un ochi si zbiara,zboara...Isi strang pleoapele si merg mai departe. Adopta pentru un moment o forma de inechitate,apoi suspina. Incoltiti de spasme gasesc cheile si trec de usa. Un vant violent ii ineaca. Se-mpiedica-n cuvinte si-apoi nu le mai rostesc. Ar trebui sa fie invingatori dar continua sa se plimbe. Umbla cu o radiera in buzunar,fiecare. Mediteaza la sunetele estompate. Se murdaresc cateodata dar se curata pana la ultima suflare. Isi elimina placenta din incredere. Aveau candva o rama de respect. Regreta pierderea aceea. Era o rama tacuta si cu un motiv de siguranta. Li s-au uscat buzele ascultand trotuarele si calca mai intens. La fiecare tuse lacrimeaza dar se incumeta mai tare sa-si continue drumul. Isi incearca limitele cu fiecare pas. Inca unul pana la banca. Il reusesc si tind sa se aseze. Fosneste o adiere cand trec pe langa ea. Se intalnesc la rascrucea din fata. Zeii se plimba pe alei...

sâmbătă, 29 august 2009

Reasamblare uscata

Devreme.Devreme acasa.Prea devreme..Nu vreau sa ma incerc cu presupuneri..e destul.E bine sa lasi sfarsitul deoparte,doar sa vezi inceputul vesnic.De fapt ma alatur propriei replici.."fara sfarsit si inceput,doar cuprins"..Asa as vrea.Si as mai vrea sa ma simt inconjurata de tot. As vrea sa imi pastrez intregul pentru care am dainuit pana acum. Am multe intrebari,deja sterse si invechite,dar cine sa-mi raspunda la ele decat eu..cine sa incerce mai mult decat mine..Blogul meu este foarte gol,dar cuvintele aruncate pe el,il umplu atat de tare,insa nu citeste cine trebuie,de `fapt aproape nimeni. E foarte marginalizant sa nu-ti cunoasca nimeni gandurile,asa cum le poti exprima mai bine,pe hartie.Ore intregi parcurg din nou,si ce-i drept eu am vrut sa le parcurg doar ca sa ma invat sa simt din nou ce pierd. Intr-adevar e o prostie sa vrei sa simti asa ceva,dar asta e...e blestemul meu,gandurile mele.As putea doar sa-mi pun nelipsita cana de cacao si un film,si sa trec peste,pana maine ar fi gata. Dar de data asta si de acum inainte sper sa nu ma mai intrebe nimeni de ce plang,e explicat aici.As mai vrea o clipa s-o repet,o clipa de demult si de acolo sa continui ce a fost,chiar de'ar fi la fel,macar sa..oricum n'o sa se'ntample. Imi e dor de o inima calda,care ma asteapta mereu acasa..acolo unde este..cald mereu si in siguranta. Cea mai mare greseala..n'am avut suport la ea,la siguranta..si chiar presimt c'o pierd. E o casa mare,dar sunt doar eu in ea acum. Eu si timpul,ne uitam unul la altu' si radem de senectute. Cu lacrimi..dar radem,pentru ca mai avem mult pana sa ne stabilim batrani si in siguranta. SI radem ca prostii..pentru ca batranetea e mai..calda. Nu stiu cum este in rest,dar eu am o speranta constanta si este mare. O speranta cum ca hop va pica ceva din cer si eu am sa culeg acel ceva care va fi de fapt..un strop de..fericire. Si l-as folosi cu grija chiar,doar cand as fi trista..Probabil ca am sa inchei aici..acum este momentul limita..si cana cu cacao& filmul m'asteapta..acum mi le permit,pentru ca-mi voi pastra starea. Dar doar pana va cadea acel ceva din cer..