Fictiv

Am mainile cusute. Articulatiile mele sunt innodate. Coloana mea vertebrala a prins radacini de undeva din soldurile mele si practic sunt sudata de ea. Partea de jos a corpului meu este paralizata si simt cum tasnesc siroaie de ganduri din capul meu. Cu cat incerc sa ma zbat mai tare, cu atat sunt stransa mai intens si durerea asta care erupe e foarte incerta. Ochii mei ar trebui sa valoreze miliarde acum. Le-au inghetat lacrimile si s'au cristalizat. Se vede tot prin ei,sunt albi. Doua cristale rotunde. Sper sa nu-i pierd cand clipesc,sunt cam fragili acum. Imi cad genele..ma gadila pe obraz. Arunc un zambet mic. Am buzele intacte,dar nu pot sa vorbesc. Nu stiu ce sa spun,desi as vrea. Si urechile mele sunt normale. O data la ceva timp imi aud cate o amintire. Sunt distractive puzzleurile mintale. Nu te lasa sa uiti. Mi se revarsa o urma de nisip pe gat,in jos. Simt cum imi zgarie carnea pe dinauntru. Ma inec un pic cu sange. Am inspirat praf in continuu si cred ca plamanii mei sunt cenusa,poate-ar trebui sa inspir mai tare ca sa-i curat. Au trecut 1000 de ani de cand stau pe scaunul asta si inca imi mai palpaie pulsul. Sunt prea veche sa mai stau in picioare,ma cam prapadesc. Stiu ceva sigur. Acum ca mi-a cedat corpul,pot sa-mi donez glanda pineala. Poate imi va implini altcineva visele. Noapte buna.